Traseu  Bicicleta Moldova-Noua  - Orsova (obiective care merita vizitate )

Mănăstirea Sf. Ana

 

Mănăstirea Sf. Ana se află pe Dealu Moşului, un loc care oferă un peisaj unic dominand oraşul Orşova şi imprejurimile. Mănăstirea a fost fondată de jurnalistul Pamfil Şeicaru care luptand aici ca sublocotenent in Primul Război Mondial, a dorit să-şi exprime recunoştinţa in faţa lui Dumnezeu fiincă rămăsese in viaţă după ce fusese ingropat aici de explozia unei bombe. Pentru faptele sale de curaj, lui pamfil Şeicaru i s-a acordat titlul de Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul".
  Mănăstirea a fost construită in stilul bisericilor tradiţionale din lemn, intre anii 1936-1939, Bisera se află in centrul mănăstirii, complexul de chilii pentru maici fiind de o parte şi de alta. Picturile interioare au fost şterge in timpul perioadei comuniste, păstrandu-se doar picturile din turn.

  in timpul regimului comunist, mănăstirea a fost pe rand sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză şi tabără pentru copii, biserica fiind transformată pentru o perioadă intr-un bar apoi intr-o recepţie de motel. in apropiere a fost construit un restaurant, clădire care a trecut in administrarea mănăstirii in anul 1993.
  Sfinţirea mănăstirii a avut loc pe 2 decembrie 1990, şi a fost infăptuită de episcopul Damaschin Severineanu. Intre anii 1993-1997 au fost efectuate lucrări vaste de restaurare, fiind restaurate picturile murale şi iconostasul care au fost sfinţite de sfinţenia sa Nestor Vornicescu in anul 1999.
  in anul 1995 a fost inaugurat muzeul mănăstirii, dedicat fondatorului său, Pamfil Şeicaru, iar in anul 1996 a fost terminată construcţia turnului cu clopot.

 

Biserica Catolică

 

 

  Biserica Catolică este considerată o capodoperă arhitecturală a secolului XX, reprezentand totodată o pagină unică in istoria oraşului, biserica fiind puntea de legătură dintre minorităţile din Orşova (germani, cehi, romani şi unguri).
  Biserica este unică in Europa, elementele sale specifice fiind forma de cort a interiorului şi acoperişul in formă de cruce.
  Construcţia bisericii a avut loc intre anii 1972-1974 sub supravegherea arhitectului Hans Hackelmann.
  Serviciul religios este ţinut in patru limbi: germană, cehă, romană şi maghiară.

 

 

 

 

 

Cazanele Mici şi Mari

 

 

  Cazanele Dunării se află la sud-vest şi nord-est de localitatea Dubova, intre Valea Ogradena şi Ogaşul Turcului. In această zonă Dunărea străbate cea mai ingustă şi mai grandioasă zonă a Defileului Dunării, Cazanele Mari fiind despărţite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova.
  Prin Cazanele Dunării se intelege porţiunea de defileu cuprinsă intre gurile de vărsare a raurilor Plavişeviţa (in sud) şi Ogradena (in nord), formand o unitate geomorfologică bine individualizată. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunării in două porţiuni distincte: Cazanele Mari şi Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei şi Plavişeviţa sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km, ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai cărui pereţi abrupţi mărginesc latura stangă a fluviului şi din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe teritoriul Serbiei. Intre bazinetul Dubovei şi Ogradena se află Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime. Ele sunt alcătuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) şi Dealul Stirbatul Mic pe teritoriul Serbiei (626 m).

 

 

 

 


Bustul regelui Decebal

 

 

  Fiu al lui Scorillo şi succesor al lui Duras-Diurpaneus, Decebal (87-106) ocupa tronul Daciei intr-un moment in care tendinţele expansioniste ale Imperiului Roman, care-şi stabilise durabil frontiera pe linia Dunării, se accentuau rapid. La inceputul secolului 3, la aproape 150 de ani de la afirmarea lui Decebal, istoricul Dio Cassius ii făcea următorul portret: "Era foarte priceput in ale razboiului şi iscusit la faptă, ştiind să aleaga prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Abil in a intinde curse, era viteaz in luptă, ştiind a se folosi cu dibacie de o victorie şi de a scăpa cu bine dintr-o infrangere, pentru care lucruri el a fost mult timp un potrivnic de temut al romanilor".
  Aici a inceput constructia in 1998 a efigiei regelui dac Decebal sub auspiciile Fundaţiei Europene Iosif Constantin Drăgan. Efigia se dovedeşte a fi o copie fidelă a chipului regelui dac Decebal şi este intitulată DECEBALUS REX. Figura lui Decebal sculptată in stancă, este aşezată la vărsarea raului Mraconia in Dunăre şi se poate vedea de pe DN 57, care leaga Eşelnita de Dubova şi de asemenea, poate fi văzută de pe Dunare. Este amplasată aici ca o replică a monumentului Tabula Traiana ce se află la cateva sute de metri in aval, pe ţărmul sarbesc al Dunării.

 

 


Mănăstirea Mraconia

 

 

 Pe soşeaua Orşova- Moldova-Nouă, in Valea Mracunei din apropierea comunei Ogradena Veche, este situată o veche mănăstire, numita "Mracuna". Vechiul lăcaş "stă" ascuns intr-un loc pitoresc in faţa fostului drum Traian de pe malul sarbesc, unde se află "Tabula Traiana". in apropiere sunt "Cazanele", cea mai frumoasă şi fermecătoare porţiune a Dunării.
 Dealungul anilor mănăstirea a fost cunoscută sub diferite denumiri : mănăstirea din Valea Dunării, mănăstirea. din Valea Mracuna, mănăstirea de la Ogradena-Veche, mănăstirea de la Orsova.

 

 

 

 


Peştera Ponicova

 

 

  Peştera Ponicova, cea mai mare din intreg defileul Dunării (galeriile insumează 1660 m) poate fi accesată de pe uscat sau de pe Dunăre cu barca. Este accesibilă şi persoanelor mai puţin experimentate, echipamentul putand fi unul de circumstanţă. Vă recomandăm galeria activă (a raului Ponicova) şi pe cea arhaică (sala cu Coloane a Marelui Şarpe).
  Peştera Gura Ponicovei prezintă mai multe niveluri de galerii, cele inferioare fiind active. Dintre galeriile fosile, cea mai spectaculoasă este Galeria Concreţionară, precum şi Sala Coloanelor. Aici, apa şi timpul au creat stalactite şi stalagmite de forme şi mărimi diferite, domuri şi coloane, podeaua de calcita alba, gururi, perle de cavernă, draperii etc. Tot in această peşteră au fost găsite oase de urs şi de hiena de pesteră, precum şi de cultură halstattiană.

 

 

 


Tabula Traiana

 

 

  Tabula Traiana se află pe malul sarbesc, aproape de Cazanele Mici, in dreptul fostului aşezămant al satului Ogradena. Pa malul opus trecea vechiul drum roman cu parapete de protecţie. Tabula este fixată in piatră şi pe ea sunt reprezentaţi doi delfini plutind şi un vultur pe cer. Figurinele şi ornamentele sunt sculptate in relief, iar scrisul este cioplit in piatră. Tabula Traiana a fost construită pe Romani, pentru a comemora obstacolele intampinate de armata romană la trecerea Dunării in anul 101 e.n., tabula amintind totodată de lucrările de anvergură efectuate de administraţia romană in această regiune. Dealungul timpului tabula a avut de suferit de pe urma intemperiilor naturii, ea fiind ridicată deasupra lacului de acumulare "Porţile de Fier" o dată cu construirea hidrocentralei "Porţile de Fier 1".

 

 

 

Hidrocentrala
"Porţile de Fier 1"

 

 

  Sucursala Hidrocentrale Portile de Fier administreaza cele mai mari hidrocentrale de pe fluviul Dunarea: Portile de Fier I, cu o putere instalata de 1080 MW si Portile de Fier II, cu puterea instalata de 250 MW.
  Ambele hidrocentrale sunt exploatate in parteneriat cu partea yugoslava, centralele romana si yugoslava la Portile de Fier I cumuland 2160 MW, iar cele de la Portile de Fier II cumuland 500 MW.
    Sistemul Portile de Fier I este una din cele mai mari constructii hidrotehnice din Europa si cea mai mare de pe Dunare. Lacul sau de acumulare cu un volum de peste 2200 milioane mc se intinde de la baraj pana la confluenta cu raul Tisa.

  Lacul cuprinde in principal zona Defileului Dunarii, cel mai mare defileu din Europa, cuprins intre localitatile Bazias si Orsova.
  Zona Portile de Fier are un bogat potential arheologic, istoric si turistic. Pentru protejarea habitatului sau natural deosebit, regiunea defileului Dunarii a fost inclusa in Parcul Natural Portile de Fier.

 

 

 

 

 


Muzeul regiunii
"Porţile de Fier"

 

 

  In 1881, V. Dimitrescu publică lucrarea Muzeul Severinului in care sunt prezentate monumentele descoperite in jud. Mehedinţi, cat şi antichităţile descoperite intamplător sau prin cercetări sistematice, pe care autorităţile locale le stranseseră intr-un singur loc.
  In 1912, prof. Al. Bărcăcilă infiinţează Muzeul Istoric al Liceului Traian, care se va muta in 1926 in clădirea nou construită de langă castrul roman, care, incă de la inceput, trebuia să adăpostească şi un muzeu ce se va numi, de acum, Muzeul de istorie şi etnografie din Turnu Severin.
  După 1945, muzeul creşte in importanţă şi lărgeşte arealul de cercetare, fiind numit Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

  La 15 mai 1972 s-a deschis muzeul in forma actuală avand două secţii: istorie şi ştiinţele naturii cu un acvariu in care sunt prezentate specii de peşti dunăreni. Ulterior au mai fost create secţiile de etnografie şi de artă.

Adresa: Str. Independenţei, nr. 2, DROBETA TURNU-SEVERIN
Tel: 0252-312177
Fax: 0252-320027
Program: zilnic 9-16; luni �nchis

 Mănăstirea Vodiţa

 

 

 Mănăstirea Vodiţa a fost intemeiata intre 1370 şi 1372 pe teritoriul comunei Varciorova, la aproximativ 500 m distanţă de Dunăre, in apropierea frontierei dintre imperiul Austro-Ungar şi Ţara Romanească. Astăzi se mai văd ruinele bisericii mănăstirii, langă care s-a construit in 1995 o biserica de lemn şi un popas turistic. Importanţa mănăstirii a fost deosebită, deoarece se ancerca stoparea expansiunii bisericii catolice şi să se intăreasca autoritatea bisericii ortodoxe.
 De fapt, intemeietorul acestui lăcaş este un călugăr grec sau greco-sarb, venit in Ţara Romaneasca pe la 1359, şi care, după intemeierea acestei mănăstiri, cu sprijinul voievozilor Radu I şi Dan I a intemeiat Mănăstirea Tismana (1377-1378). Aici a copiat un tetraevanghel slavon miniat (cel mai vechi manuscris din Ţara Romanească).

 

 

 

 

 

 

 

 


Podul lui Traian

 

    In urma războiului din 101-102 romanii au anexat sudul Olteniei nereuşind insă să cucereasca Dacia. Neampăcat cu acest eşec Traian reia preparativele militare. in acest context s-a construit faimosul pod de peste Dunare - podul de la Drobeta.
    Podul a fost construit intre Drobeta şi Pontes, sub supravegherea lui Apolodor din Damasc. Construcţia s-a făcut intre 103-105 şi a constituit o mare cucerire a tehnicii antice. in apropierea capătului de pod romanii au costruit pe malul dacic un castru denumit Drobeta.
  Ruinele podului se pot vedea şi astăzi pe malul Dunării, fiind imprejmuite de ziduri de protecţie impotriva acţiunii corozive ale Dunării.